RAPPA - Condamnați la viață

Strofa 1:
Oare ce-i mai dureros decat
Sa-ti auzi propriul copil spunand
Ca puscaria din rai e viata pe pamant
Oftand, m-auzi spunand, strangand din dinti:
“Toti suntem condamnati la viata chiar de proprii parinti”
Deci nu le multumiti, stiti?
N-a strigat nimeni din cer dintr-un nor de ceata:
“Mama, tata, v-am ales, va rog dati-mi viata”
Eu personal ma intreb de ce ar trebui sa fiu
Mandru de copilul meu, cand stiu, ca ai mei nu sunt mandri de mine
Nici n-au fost si nici n-or sa fie..
Trecand de copilarie, adolescenta…
…Naste mii de vise reconspirand inocenta si doare rau
Cand prima tinerete te vinde si le ucide ca un calau
Candva, cineva mi-a zis: Viseaza, ce-ai de pierdut? E gratis!
Dar orice gand incins, e un vis neatins, transformat in compromis! Asta ai omis?

Refren:
Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Cand lamele sunt tot mai aproape de vene
Nu te teme, viata-i un cacat care trebui’ savurat

Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Asta e pentru orice condamnat la viata, nu la moarte..
Nu mai pot sa imi inec amaru c-a-nvatat sa-noate
Strofa 2:
Fiind baieti nu paduri cutreieram ci cartiere
Avere, insemnau banii de bere, si nu
Beam si nu fumam decat continuu
Lumea era a noastra si nu pot sa uit faptul
C-am fi trecut prin purgatoriu unul pentru altul
Acum, judecand la rece, chiar ma oftica
Gandul ca pe unii dintre noi nu ne-a legat decat o sticla
Oare va mai amintiti ce ne-am promis demult cand eram copii?
Eu inca va iubesc, futu-va-n gat, oriunde-ati fi
Cand imi injur prietenii de-o viata
Nu sunt o pacoste,macar o fac pe fata
Si din prea multa dragoste… si ma abtin
Nu mai rostesc cuvinte ce-or sa doara
Am fost doar muste betive intru-un pahar cu apa chioara
Tu prietene, nu-ti pune sentimentele pe tava pentr-un ideal
Prietenii sunt ingeri demonizati cu chip uman

Refren:
Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Cand lamele sunt tot mai aproape de vene
Nu te teme, viata-i un cacat care trebui’ savurat

Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Asta e pentru orice condamnat la viata, nu la moarte..
Nu mai pot sa imi inec amaru c-a-nvatat sa-noate
Strofa 3:
Sa te lasi in voia sortii asteptand ca binele sa-nvinga
E ca si cum ai sta cu sticla-n vene si-ai bea din seringa
Asta-i o pilda, doar ce puternici au puterea sa se sinucida
Cei slabi vor sa traiasca si se nasc doar pentru decor
Cand voi tanjiti dupa trecut, mie mi-e dor de viitor
Vom deveni parinti condamnandu-ne la viata proprii copii
La asta ma gandesc in fiecare zi
N-o sa ne intalnim la carciuma, ci cu copiii-n parc
Amintirile vor prinde viata ca un cord resuscitat
Ne vom certa si injura, dar vom trece peste
Abia astept sa bem pe furis, ascunsi de neveste
O sa condamnam moartea la viata, morbid
O sa raman vesnic, acel copil unic
Melancolic, agid si cu gropite-n obraji
Indragostit de Rapid...
Sfarsit!

Refren X2:
Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Cand lamele sunt tot mai aproape de vene
Nu te teme, viata-i un cacat care trebui’ savurat

Atunci cand noi si cei ce ne cunosc nu vom mai fi
Va fi ca si cand n-am fi existat
Asta e pentru orice condamnat la viata, nu la moarte..
Nu mai pot sa imi inec amaru c-a-nvatat sa-noate